Emiterea diagnosticului corect – alergia și intoleranța alimentară
Emiterea unui diagnostic – în domeniul alergiilor și intoleranțelor alimentare – este, de obicei, un proces complicat și necesită cunoștințe specifice în domeniu. Experții sunt îngrijorați de numeroasele teste foarte diferite și uneori discutabile oferite pe internet, fără niciun fel de experiență medicală. Ca urmare cei afectați devin nesiguri, își prelungesc suferința prin tratamente greșite, totodată crește riscul de a suferi de malnutriție sau provocarea în mod artificial a unei tulburări alimentare. Atunci când alimentele provoacă disconforturi fizice, motivele pot fi foarte diferite. Dacă este prezentă sau nu o anumită formă de alergie sau intoleranță alimentară, trebuie clarificat de un medic specialist în acest domeniu, pe baza diferitelor proceduri de diagnosticare.
Diagnosticarea alergiilor alimentare
Anamneza
La începutul fiecărui proces de diagnosticare are loc un interviu detaliat între medic și pacient. Acest interviu oferă informații importante despre istoricul medical exact, simptomele, condițiile de viață și obiceiurile nutriționale ale pacientului. În acest caz, un jurnal alimentar - care să include și disconforturile – pe o perioadă de 3-4 săptămâni poate fi foarte util pentru determinări mai exacte.
Testul cutanat
În așa-numitul prick- test se aplică pe antebraț picături din diverse extracte purificate de alergeni, care se zgârie în piele cu o lancetă mică. Dacă după 15 – 20 de minute apar bubițe, acestea trădează o apărare imună excesivă. Pentru produsele alimentare însă, sunt relativ puțini alergeni incluși în panoul de testare standard și prezintă adesea rezultate fals-negative. Acesta este motivul pentru care este utilizat acest prick-to-prick test (alimente proaspete sau congelate sunt folosite direct pentru test).
Analize de sânge
În acest scop, se prelevează o probă de sânge și se măsoară în laborator concentrația de anticorpi IgE folosind diferite metode imunologice. Testele de sânge au avantajul că agenții antialergici nu pot afecta rezultatul.
Test de provocare
Dacă mai există vreo îndoială, pacientul poate opta pentru metoda de declanșare a presupusei alergii, procedură efectuată bineînțeles în condiții controlate (necesită internare într-un centru specializat).
Diagnosticarea intoleranțelor alimentare
Testul H2 de respirație
O cantitate definită de lactoză sau fructoză este dizolvată în apă și apoi băută. În cazul unei intoleranțe, substanța nu este absorbită sau este numai parțial absorbită de organism. Restul este defalcat de bacterii intestinale, proces în care este eliberat și expirat hidrogen (H2), care mai apoi poate fi măsurat.
Testul genetic
Prin determinarea genotipului lactazei, riscul de intoleranță la lactoză poate fi determinat timpuriu și în mod clar. Cu toate acestea, acest test nu oferă nici un indiciu despre momentul când sau dacă vor apărea vreodată simptome clinice.
Diagnosticarea bolii celiace
Procesul de diagnosticare a bolii celiace constă, în primul rând, dintr-un test de sânge și - în cazul unei suspiciuni suplimentare – se efectuează o examinare histopatologică a probelor de țesut din intestinul subțire (biopsie).
Ce se află în spatele plângerilor: o alergie potențial amenințătoare de viață, o intoleranță? Detectarea declanșatorului se aseamănă adesea cu o activitate de detectiv și necesită un profesionist. Numai medicul specializat în acest domeniu este persoana de contact potrivită în aceste cazuri. La urma urmei, o alergie alimentară reală prezintă riscul unui șoc alergic. Totodată este important să le excludem pe baza unei diagnosticări corecte, pentru a nu fi expuși riscului de malnutriție prin recomandări dietetice incorecte sau teste dubioase făcute pe internet.
