Tumori maligne în sfera ginecologică - tratament și diagnosticare

Cancerul endometrial

Cancerul endometrial este a doua cea mai frecventă afecțiune ginecologică malignă în țările industrializate și apare de obicei la femei după menopauză. 15-25% din toate carcinoamele endometriale afectează femeile tinere.

Obezitatea și diabetul se numără printre cei mai importanți factori de risc pentru apariția carcinomului endometrial. În plus, există un anumit risc ereditar pentru această boală. În prezent, există două metode de screening: istoricul personal și familial exact și examinarea țesutului tumoral la femeile care au fost deja diagnosticate cu cancer endometrial sau ovarian.

Sângerările după menopauză sunt adesea un simptom precoce. Diagnosticul se emite prin histeroscopie, chiuretaj și CT. Tratamentul constă, de obicei, în îndepărtarea chirurgicală a uterului și, dacă este necesar, a ovarelor. De asemenea, se îndepărtează ganglionii limfatici afectați. În funcție de rezultatele histologice, se decide dacă este necesară o radioterapie sau chimioterapie suplimentară.

Cancerul de col uterin

Cancerul de col uterin (cancerul cervical) este al patrulea cel mai frecvent cancer ginecologic la nivel mondial, cu 407 cazuri noi pe an, astfel la nivel mondial, carcinomul cervical este foarte frecvent.

Aproape 90% din toate carcinoamele de col uterin apar în țările fără programe de screening. Infecția cu HPV cu risc ridicat poate fi detectată în aproape toate cazurile de cancer de col uterin.

Prognosticul cancerului de col uterin depinde în mare măsură de stadiul tumorii, motiv pentru care examinările regulate, efectuate de către ginecolog cu frotiuri HPV, sunt esențiale. În cazul în care cancerul se află într-un stadiu incipient, se poate efectua o operație de conservare a fertilității, în cadrul căreia uterul poate fi conservat și, astfel, sarcina este posibilă după operație.

În cazul în care tumora s-a răspândit dincolo de granițele colului uterin, pentru tratament se administrează de obicei radioterapie în combinație cu chimioterapia. Pentru a evita stresul fizic excesiv, de obicei nu se folosește o terapie multimodală (chirurgie plus radioterapie / plus radiochimioterapie).

Cancerul ovarian

Cancerul ovarian reprezintă aproximativ 3,5% din tumorile feminine. În comparație cu anul 1990, atât incidența, cât și mortalitatea au scăzut semnificativ până în 2012, ceea ce se poate explica prin utilizarea pe scară largă a pilulei contraceptive. Luarea pilulei contraceptive timp de cel puțin cinci ani reduce riscul de apariție a cancerului ovarian cu aproximativ 30%.

Factorii genetici de risc sunt prezenți în aproximativ 15% dintre cancerele ovariene.

Operabilitatea pacientei (starea de nutriție, starea generală, comorbidități, ...) și extinderea tumorii (simptome, CT torace/abdomen, efuziune pleurală, cantitatea de ascită, indicii de metastaze la distanță, ...) trebuie clarificate cât mai concret posibil înainte de operație.

Dacă este necesar, în acest scop se poate efectua o laparoscopie de diagnosticare. În cadrul laparoscopiei, întregul abdomen trebuie inspectat în mod standardizat, iar distribuția tumorii trebuei descrisă prin intermediul unui sistem de punctaj pentru a putea indica o probabilitate cât mai precisă de rezecție completă.

În stadiul incipient, atunci când cancerul ovarian este limitat la ovare sau la pelvis, este necesară rezecția completă a organelor genitale interne, a omentului, a ganglionilor limfatici retroperitoneali pelvieni și para-aortici, citologia (lavaj), rezecția tuturor anomaliilor macroscopice, inspecția atentă a abdomenului superior și prelevarea de biopsii peritoneale.

În cazul cancerului ovarian într-un stadiu avansat, obiectivul intervenției chirurgicale primare este îndepărtarea completă a tuturor depozitelor tumorale vizibile macroscopic (debulking tumoral optim). Prin urmare, aici trebuie aplicată clasificarea în chirurgie primară respectiv chimioterapie neoadjuvantă. Rata chimioterapiei neoadjuvante reprezintă între 5 și 30% în centrele mari.

În cazul în care se administrează chimioterapie neoadjuvantă, pacienta trebuie reevaluată după trei cicluri pentru a verifica dacă se poate efectua o intervenție chirurgicală de interval.  Acest lucru depinde de răspunsul tumorii la tratament și de operabilitatea pacientei.

În prezent, carcinomul ovarian epitelial este aproape întotdeauna tratat cu chimioterapie - cu excepția carcinomului ovarian înalt diferențiat (grad 1) în stadiul FIGO IA și grad de diferențiere 1/2. Aceste paciente au, chiar și fără tratament aferent, un prognostic foarte bun, cu o rată de supraviețuire la cinci ani care depășește 90 %. Condiția prealabilă este o stadializare chirurgicală adecvată.

Toate celelalte femei ar trebui să urmeze un tratament chimioterapeutic aferent. Terapia standard constă într-o combinație de Paclitaxel 175mg/m² i.v. cu Carboplatin AUC 5 sau 6 i.v. la fiecare trei săptămâni. Terapia se administrează pentru un total de șase cicluri.

Cancerul vulvar și vaginal

Cancerul vulvar este un cancer foarte rar, care provine din organul genital extern al femeii - labiile.

Infecția cu HPV și bolile inflamatorii cronice, cum ar fi lichenul scleroz sau imunosupresia, cresc riscul de a dezvolta această boală.

Din cauza disconfortului local (mâncărime, durere), majoritatea carcinoamelor vulvare sunt diagnosticate într-un stadiu incipient al tumorii. Tratamentul cancerului vulvar depinde de localizarea, mărimea și stadiul tumorii.

Terapia preferată este îndepărtarea chirurgicală completă a tumorii. În cazul tumorilor mari, se poate efectua o intervenție chirurgicală plastică reconstructivă. În funcție de mărimea tumorii, se poate efectua, de asemenea, îndepărtarea ganglionilor limfatici inghinali. În anumite cazuri selectate, poate fi suficientă doar îndepărtarea așa-numiților ganglioni limfatici santinelă.

Carcinomul vaginal este, de departe, cel mai rar cancer ginecologic. Terapia depinde foarte mult de localizarea exactă, adică în funcție de proximitatea față de colul uterin sau față de vulvă.

PremiQaMed Cancer Center Vienna