Refluxul gastroesofagian - simptome, diagnosticare și terapie

Interviu cu medicul specialist Oa.Dr.Maic Deckstein

Boala de reflux gastroesofagian afectează, în europa de vest, aproximativ 10-20% din populație. Este vorba despre o afecțiune foarte des întâlnită și de care femeile sunt mai des afectate decât bărbații. Această afecțiune se instaurează, de regulă, odată cu înaintarea în vârstă.

O diagnosticare corectă și timpurie este esențială pentru evitarea complicațiilor grave, precum leziuni ale organelor învecinate sau dezvoltarea cancerului esofagian.

Ce este boala de reflux gastroesofagian?

Refluxul este un proces absolut normal care apare la fiecare om sănătos fie în timpul mesei sau la scurt timp după masă. Refluxul patologic se manifestă însă diferit. Acest reflux se manifestă mult mai frecvent, este mult mai agresiv și se urcă prin esofag până sus în gât. Acest lucru cauzează simptome neplăcute și chinuitoarea, precum leziuni ale esofagului și ale organelor învecinate.

Gradul de activitate al bolii de reflux gastroesofagian nu corelează întotdeauna cu simptomele persoanei afectate. Uneori pacienții prezintă simptome masive fără un diagnostic concret de reflux gastroesofagian și viceversa. Simptomele variază foarte mult de la o persoană la alta și este posibil de a suferi de această boală fără prezența simptomelor.

Care sunt cele mai frecvente cauze?

Ce simptome ar trebui să fie alarmante?

Alarmant este refluxul regulat, respectiv recurent, de ex. de 1-2 ori pe săptămână. În acest caz este recomandată o investigație la medicul specialist și o gastroscopie. De asemenea, în cazul unui istoric familal cu probleme gastroenterologice și esofagiene – în special în cazul tumorilor – clarificarea simptomelor și a anamnezei trebuie efectuată foarte riguros. Există și situații în care sunt afectate numai organele învecinate fără ca pacientul să prezinte simptomele tipice bolii de reflux gastroesofagian. Cele mai comune ar fi astmul, BPOC, dureri în gât, iar în aceste cazuri ar trebui efectuat un diagnostic diferențial.

Care este procedura de diagnosticare a bolii de reflux gastroesofagian?

Cel mai important pas este analizarea amănunțită a istoricului bolii, inclusiv reacția la medicamente (=anamneza). Gastroscopia este cu siguranță prima și una dintre cele mai importante investigații pentru diagnosticarea refluxului. Este efectuată sub administrarea unui sedativ astfel încât este complet nedureroasă. Gastroscopia investighează duodenul, stomacul și esofagul, în timpul investigației sunt extrase mostre tisulare, iar întreaga investigație este documentată cu fotografii sau cu filmări.

În cele mai multe cazuri pacienții diagnosticați cu reflux suferă și de hernie hiatală (= hernie diafragmatică) precum și de o inflamație a esofagului. Este important de știut că foarte adesea simptomele nu corelează cu gradul de gravitate a bolii. De multe ori dimensiunea herniei hiatale și gradul leziunii esofagului, cauzate de refluxul acidului gastric, nu sunt corelate în mod direct. Un studiu cantitativ presupune măsurători de impedanță pe parcursul a 24 de ore. În cadrul acestor măsurători sunt determinate atât substanțele refluante (acidul biliar), cât și gradul de agresivitate a acestor substanțe. În plus, în cadrul acestei investigații care este înregistrată, pacientul poate anunța apariția simptomele tipice prin apăsarea unor taste. Astfel poate fi înregistrat cu exactitate dacă simptomul respectiv este sau nu cauzat de refluxul gastroesofagian. Acest proces este foarte important în cazul simptomelor atipice și a leziunilor organelor învecinate, cum ar fi plămânii și tractul ORL.

Ce tratamente există?

În principiu există terapii conservatoare și simptomatice precum schimbarea stilului de viață prin implementarea unei diete și a unor măsuri care mențin presiunea abdominală cât mai scăzută posibil, respectiv medicamente care inhibă producerea de acid în stomac tratând astfel cel puțin un aspect al bolii de reflux gastroesofagian. Refluxul în sine rămâne, componenta acidă a refluxului devine mai puțin agresivă și, prin urmare, este mai puțin remarcată de către pacienți.

Singura terapie cauzală cu rezultate pe termen lung este tratamentul chirurgical al herniei hiatale, care presupune o reconstrucție a sfincterului esofagian inferior. Această operație este una laparoscopică, minimal invazivă. Prin acest tratament chirurgical sunt eliminate toate formele de reflux, evitând reacțiile adverse care pot fi cauzate de terapia medicamentoasă.

Alte forme de tratament nu s-au consacrat sau au fost abandonate datorită rezultatelor negative pe termen lung și mediu. Metoda LINX este o metodă nouă prin care un inel magnetic de titan este plasat în jurul sfincterului esofagian inferior pentru a îl consolida. Această formă de terapie este recomandată în cazul unor hernii hiatale de dimensiuni mici, sau în cazul unei forme ușoare a refluxului. Cu toate acestea, în momentul de față nu există date cu adevărat convingătoare, studiile clinice fiind încă în decurs.

Care sunt șansele de vindecare?

Tratamentul simptomatic cu inhibitori de pompă de protoni și adaptarea stilului de viață este foarte eficient în faza inițială. Succesul nu depinde numai de extinderea bolii ci și de compoziția refluxului. Un reflux compus din acid pur răspunde mai bine la terapia medicamentoasă decât un reflux biliar, mixt sau alcalin. Cu această terapie refluxul nu poate fi oprit, însă refluarea este mai puțin agresivă. În cele mai multe cazuri cu timpul este necesară creșterea dozei de medicament pentru a menține simptomele sub control. O vindecare nu este posibilă numai printr-o terapie medicamentoasă, deoarece hernia nu poate fi corectată medicamentos.

Singurul tratament eficient, pe termen lung, este tratamentul chirurgical de reconstrucție a sfincterului esofagian. Fundoplicatura Nissen este, în acest caz, cea mai eficientă metodă, cu cele mai bune rezultate pe termen lung și cea mai mare rată de satisfacție - de peste 90% - comparativ cu alte metode de tratament.

Printre posibilele complicații aferente, cea mai comună este disfagia – dificultăți de înghițire. Disfagia apare la aproximativ 4% din cazuri și poate fi ținută sub control printr-o terapie medicamentoasă. O nouă operație este necesară, conform literaturii, numai în cca. 0, 9% din cazuri. Controlul postoperator al calității este de o importanță esențială și se efectuează prin măsurători de impedanță. Aceste măsurători determină cât de eficient a combătut fundoplicatura refluxul gastroesofagian. Mai ales în cazul metaplaziei denumită esofagul Barrett aceste valori dețin un factor predictiv, care face referință la o progresie către cancerul esofagian. Cu alte cuvinte, dacă după operație scorul DeMeester sau Composite se află în sfera fiziologică, se poate presupune că Barrett rămâne stabil sau poate chiar dispare. În cazul unei măsurători care indică un reflux rezidual, este posibil să aibă loc o progresie.

Care sunt consecințele acestei boli?

În afară de simptomele agonizante, care răspund numai parțial la medicamente, cel mai important factor al acestei boli este o complicație de natură oncologică. Refluxul este cel mai puternic factor de risc pentru instalarea stadiului precanceros Barrett, iar Barrett este cel mai puternic factor de risc pentru dezvoltarea cancerului de esofag. Numărul cazurilor noi de cancer esofagian crește constant la nivel mondial. Probabilitatea de degenerare coincide cu prezența polipilor displazici din intestin (= adenom).

Rareori, refluxul poate cauza și strângeri în esofag. Mult mai des apar boli ale organelor învecinate, datorate unui reflux netratat sau tratat necorespunzător. Atât BPOC (bronhopneumopatia cronică obstructivă) cât și astmul sunt strâns corelate cu boala refluxului gastroesofagian. Până la 40% din tuse este cauzată de boala de reflux gastroesofagian, iar la 80% dintre pacienții cu astm a fost detectat refluxul. Răgușeala și durerile în gât sunt foarte des cauzate tot de boala de reflux.

Ce măsuri preventive le puteți recomanda pacienților Dvs.?

Pentru pacienții care nu suferă de hernie hiatală și care nu prezintă simptome patologice persistente nu sunt prezente recomandări în literatura de specialitate relevantă. Pentru pacienții diagnosticați cu reflux există o serie de sfaturi pentru adaptarea stilului de viață, astfel încât să mențină refluxul, într-un mod natural, cât mai scâzut posibil. Dieta joacă un rol crucial.

În cazul simptomelor regulate și puternice recomand o clarificare medicală timpurie și un punct de pornire pe baza căruia poate fi analizată evoluția și, implicit, adaptată și documentată terapia. Este necesară, în mod regulat, o reconsiderare a terapiei prin evaluarea efectelor pozitive, precum și a efectelor adverse. Scopul este o terapie adaptată individual, pentru a implementa un tratament de succes cu cât mai puține efecte adverse. Calitatea vieții poate fi astfel îmbunătățită în mod semnificativ.